Disfuncții tiroidiene în timpul sarcinii

Tiroida este una dintre glandele care alcătuiesc sistemul endocrin și este localizată în partea anterioară a gâtului, inferior de cartilajul tiroid (numit și mărul lui Adam). Ea produce, depozitează și apoi eliberează în sânge produșii de secreție numiți hormoni tiroidieni: tiroxina (T4) și triiodotironină (T3). Aceștia influențează activitatea celulelor organismului, afectând astfel metabolismul, dezvoltarea creierului, respirația, funcțiile inimii și ale sistemului nervos, temperatura corpului, forța musculară, uscăciunea pielii, ciclurile menstruale, greutatea, nivelul de colesterol și multe altele.

Disfuncțiile tiroidiene în cursul sarcinii necesită o atenție specială, din cauza complicațiilor ce pot apărea, în absența unui tratament adecvat, atât la mamă, cât și la făt. Perioada sarcinii produce modificări semnificative ale funcției și morfologiei glandei tiroide. Dimensiunile glandei pot crește cu 10-40%, iar producția hormonilor tiroidieni este, de asemenea, mărită cu 50%. Aceste modificări se produc fiziologic în cazul femeilor sănătoase, însă unele cazuri pot apărea disfuncții tiroidiene.

Cea mai frecventă disfuncție tiroidiană în sarcină este hipotiroidia. Cauzele care pot duce la o hipofuncție pot fi carența iodată, tiroiditele cronice autoimune sau insuficiența tratamentului substitutiv la pacientele tiroidectomizate.

Care sunt semnele și simptomele hipotiroidiei?

Diagnosticul hipotiroidiei în sarcină se stabilește pe baza unor criterii clinice, biochimice și ecografice, iar simptomele pot varia în funcție de severitatea hipotiroidiei:

  • Astenie matinală, edeme palpebrale (umflarea ochilor), tegumente uscate, iar în formele severe, infiltrație mucoidă a tegumentelor și mucoaselor;
  • Constipație, căderea părului, răgușeala, crampe musculare, tulburări de memorie, scăderea randamentului intelectual;
  • Creștere în greutate, scăderea frecvenței bătăilor inimii, uneori creșterea în volum a tiroidei, așa-numita gușă.
  • Biochimic apar: TSH crescut cu T4 și T3 scăzute, anemie, hiperlipidemie.

Ce trebuie să facă o femeie însărcinată diagnosticată cu hipotiroidie?

Prezența hipotiroidiei în timpul sarcinii, indiferent de cauză, este un factor important de risc atât pentru mama, cât și pentru făt. Hipotiroidia se asociază cu o rată crescută de avort spontan, anemie, preeclampsie, prematuritate, retard neuropsihomotor sau restricție de creștere intrauterină. În ceea ce le privește pe pacientelor diagnosticate deja cu tiroidită Hashimoto, este necesară monitorizarea funcției tiroidiene la intervale de 3 luni pe durata sarcinii, începând cu primul test de sarcină pozitiv.

Evaluarea este indicată, de asemenea, în cazul în care există un istoric familial de patologie tiroidiană, în contextul prezenței altor boli autoimune sau al unui istoric de iradiere ori dacă pacienta prezintă simptome de hipotiroidie (tulburări de memorie, de concentrare, oboseală, piele uscată, bradicardie – scăderea frecvenței cardiace, constipație, intoleranță la frig sau o mărire de volum a glandei tiroide). În cazul în care hipotiroidia este prezentă, este obligatoriu tratamentul substitutiv cu hormon tiroidian. Acest tratament este lipsit de efecte adverse și esențial pentru evoluția normală a sarcinii.