În România, cancerul de col uterin este cel mai frecvent tip de cancer, după cel de sân, care afectează femeile, iar țara noastră se află pe locul al doilea în Uniunea Europeană în ceea ce privește incidența bolii și pe primul loc la mortalitatea cauzată de această afecțiune, potrivit celui mai recent raport al Observatorului Global de Cancer (GLOBOCAN). Incidența cancerului de col uterin este de aproape trei ori peste media europeană, iar rata de supraviețuire a acestei boli este de aproximativ 50%.
Ce este HPV?
Peste 99% din cancerele de col uterin din lume sunt cauzate de HPV – Virusul Papilloma Uman. Infecţia cu HPV este cea mai întâlnită infecţie virală a aparatului reproducător şi provoacă o gamă largă de afecţiuni, atât la femei, cât şi la bărbaţi, inclusiv leziuni precanceroase care, netratate, pot evolua către cancer. Deşi majoritatea infecţiilor cu HPV nu cauzează simptome sau patologie şi pot dispărea spontan, o infecţie persistentă cu genotipuri HPV cu risc crescut poate cauza îmbolnăvirea.
Există aproape 200 de tulpini de HPV identificate, dar cele mai periculoase sunt două dintre ele: tipul 16 și 18. Doar acestea două sunt responsabile de peste 70% din cancerele de col uterin și mai pot provoca diverse alte cancere, la ambele sexe: anal, bucal, de gât, de amigdale sau de limbă. Pe lângă ele, alte 10 tulpini sunt considerate cu risc mare, adică cancerigene, iar alte 40 pot produce veruci pe piele sau papilomatoză respiratorie recurentă, o boală care afectează laringele.
Statisticile medicale au demonstrat că până la 80% din persoanele active sexual dobândesc acest virus, la un moment dat, în decursul vieţii. Important de reţinut este că aproximativ 60% dintre purtătorii virusului nu prezintă simptome.
Modalităţi de transmitere a HPV
HPV se infiltrează în piele sau în mucoase şi, în general, majoritatea persoanelor purtătoare nu prezintă niciun semn al infecţiei. Virusul se poate transmite pe cale sexuală, fără ca partenerii să știe de existenţa acestuia, prin orice tip de contact genital direct cu o persoană deja infectată.
Virusul nu se transmite doar printr-un act sexual propriu-zis, ci este suficient ca partenerii să intre în contact cu zona genitală. Nici prezervativul nu protejează zonele expuse, pentru că există porţiuni neacoperite de piele din zona genitală care intră în contact direct.
Virusul se poate transmite şi în alt mod decât pe cale sexuală, ca de exemplu prin mâini infectate, lenjerie, prosoape, transmitere de la mamă la făt în momentul naşterii, purtarea hainelor persoanelor infectate sau chiar din piscină ori de pe mănuși chirurgicale și instrumente medicale.
Cum se depistează infecția cu HPV
În general, infecțiile cu HPV regresează în 1-2 ani de la infectare și doar infecțiile care persistă mai mult timp pot deveni problematice. De-a lungul vieții, o persoană se poate infecta de mai multe ori cu aceeași tulpină sau poate avea mai multe tulpini în același timp. Din fericire, leziunile care duc la cancer de col uterin progresează lent, în 10-15 ani, iar prin screening regulat, boala poate fi depistată și prevenită. În România, însă, doar 8% din populația feminină și-a făcut testul citotumoral Babeș-Papanicolaou. Celelalte tipuri de infecție cu HPV, cum ar fi cea orală, nu se depistează, adesea, decât în stadiul de cancer.
Așadar, pentru că virusul HPV este asimptomatic, trebuie în mod obligatoriu efectuate anumite teste periodice. Pentru fiecare caz în parte se recomandă efectuarea anumitor investigaţii în funcţie de rezultatul testelor de screening:
- Examenul clinic
- Testul citotumoral Babeș-Papanicolaou
- Testul HPV (denumit şi tipajul HPV)
- Colposcopia
- Biopsia cervicală
Măsuri pentru evitarea infecţiei cu HPV
Pentru minimizarea riscului apariţiei infecţiei cu HPV, iată câteva măsuri care pot fi luate:
- începerea vieţii sexuale după vârsta de 18 ani;
- respectarea măsurilor de igienă (virusul HPV poate fi luat şi prin atingere);
- consult ginecologic anual, mai ales după începerea vieţii sexuale;
- efectuarea testului Papanicolaou anual;
- evitarea comportamentului sexual cu risc crescut: practicaţi monogamia şi limitaţi numărul de parteneri sexuali (nu uitaţi că nici măcar prezervativul nu oferă protecţie);
- menţinerea unei imunităţi puternice a organismului;
- vaccinarea
ATENŢIE: vaccinul nu asigură protecţie totală faţă de cancerul de col uterin, ci doar faţă de una dintre cauzele apariţiei acestuia, prin urmare, după începerea vieţii sexuale, este obligatoriu să se efectueze metodele de screening anual (consultul ginecologic şi testul Papanicolaou).
Imunizarea împotriva HPV (vaccinul)
Din fericire, vaccinul este una dintre modalitățile eficiente de prevenire a infecției cu virusul Papilloma Uman. Vaccinarea se face în scop profilactic, adică este folosit în prevenirea infecției. Vaccinul nu vindecă cancerul de col uterin și nici nu poate vindeca o infecție cu Human Papilloma Virus (HPV) deja apărută.
Pentru a atinge eficiența maximă, se recomandă ca imunizarea HPV:
- a) să se facă prin administrarea a trei doze de vaccin pe parcursul unui an;
- b) să se facă înainte de începerea vieții sexuale, adică înainte de a lua contact cu virusul. Vârsta cea mai indicată este între 9 și 15 ani, pentru că atunci se produc cei mai mulți anticorpi.
Pentru rezultate optime, se recomandă ca vaccinul să fie administrat în intervalul de vârstă de 9 – 26 ani fiindcă s-a demonstrat că răspunsul imun al organismului la administrarea vaccinului este mai crescut în intervalul 9 – 15 ani, iar persoanele din intervalul 15 – 26 ani sunt cele mai expuse contactării HPV prin activitate sexuală. Vaccinul împotriva virusului HPV poate fi administrat şi femeilor şi bărbaţilor din grupa de vârstă 27 – 45 de ani.
Vaccinarea constă în trei doze care sunt injectate intramuscular într-o perioadă de 6 luni: la “momentul 0”, apoi la 2 luni, respectiv la 6 luni după prima doză.
Vaccinul se administrează numai pe baza unei prescripții medicale, la recomandarea medicilor de familie sau a medicilor specialiști ginecologi, infecționiști sau pediatri.
Datele studiilor clinice au demonstrat o eficacitate și imunogenitate foarte bună. Vaccinurile utilizate pentru prevenirea infecției cu HPV asigură protecție de 100% împotriva leziunilor precanceroase provocate de virusul Papilloma Uman tipurile 16 și 18. De asemenea, datele studiilor au arătat faptul că vaccinarea asigură protecție susținută de 100 %, până la 5 ani după vaccinare. Studii în desfășurare vor furniza date despre protecția pe termen lung conferită de vaccinarea împotriva HPV.
Primul vaccin anti-HPV a fost inventat de doi cercetători de la Universitatea din Queensland, Australia, și în 2006 a pătruns pe piață cu numele de Gardasil. Gardasil este tetravalent, adică protejează împotriva a patru tulpini: 16 și 18, cele mai responsabile de cancer, respectiv 6 și 11, cele mai responsabile de veruci pe piele. A fost produs de compania americană Merck și aprobat în 2006 de Food and Drug Administration (FDA), agenția federală americană a medicamentului. Între timp, au apărut pe piață încă două vaccinuri, Cervarix și Silgard.
Australia a fost prima țară din lume care a inițiat o campanie națională de imunizare anti-HPV, atât la fete, cât la băieți. Conform unui studiu recent, Australia a scăzut rata infectării cu HPV la persoanele de până în 24 de ani de la 22,7% la 1,1% și se preconizează că, în 20 de ani, numărul cancerelor cervicale din țară se va apropia de 0.