Boala Basedow-Graves este o afecțiune autoimună a glandei
tiroide care determină o secreție excesivă de hormoni tiroidieni. De altfel,
este și una dintre principalele cauze de hipertiroidism. Pe lângă hipertiroidism,
în Boala Basedow apare o creștere în volum a glandei tiroide (gușa) și
protruzia (proeminența) globilor oculari, cunoscută și ca exoftalmie.
Glanda tiroidă se află în partea anterioară a gâtului,
superior de stern. Ea are un rol deosebit de important în funcționarea
întregului organism, încă din viața intrauterină. Hormonii tiroidieni T3 și T4,
secretați de această glandă, ajută întregul organism să funcționeze corect. Un
alt hormon secretat de tiroidă, calcitonina, ajută la menținerea echilibrului
calciului în organism. Funcționarea în exces a tiroidei este numită
hipertiroidie și duce la secretarea de hormoni tiroidieni în plus, ceea ce
declanșează perturbări funcționale la nivelul tuturor organelor și sistemelor
organismului. Boala Basedow-Graves apare din cauza unor mecanisme complexe,
numai parțial elucidate, factorul declanșator nefiind clar; este o afecțiune
autoimună, adică una în care organismul produce anticorpi împotriva propriilor
structuri.
Cum se manifestă boala Basedow-Graves?
- Tahicardie, palpitații
- Tremor al extremităților
- Accelerarea tranzitului
intestinal - Scădere în greutate cu
păstrarea apetitului - Irascibilitate, insomnii
- Transpirație excesivă
- Intoleranță la căldură
- Slăbiciune musculară
- Tulburări de ciclu
menstrual la femei și tulburări de dinamică sexuală la bărbați - Manifestări oculare:
protruzia globilor oculari, hiperlacrimație, fotofobie, senzație de nisip în
ochi, diplopie (vedere dublă)
Cum se stabilește diagnosticul?
Adesea, pacienții sunt îndrumați la endocrinolog de către
medici oftalmologi, cardiologi, gastroenterologi, interniști sau din alte
specialități, la care pacienții ajung din cauza simptomelor cu care se
confruntă. Pentru stabilirea diagnosticului, endocrinologul va ține cont de:
- Dozări hormonale: TSH
scăzut, FT4 crescut, TRAb crescut (anticorpi antireceptor TSH) - Ecografia tiroidiană:
glanda tiroidă cu volum crescut și vascularizație accentuată
Cum se tratează?
Tratamentul medicamentos
presupune administrarea de
antitiroidiene de sinteză (carbimazol, tiamazol, propiltiouracil). Durata
tratamentului este de maximum 2 ani, după care pacientul ar trebui să devină
eutiroidian. Dacă după întreruperea tratamentului cu ATS apare o recidivă, se
recomandă celelalte variante terapeutice. Se mai asociază beta-blocante,
sedative și vitamine din grupul B.
Intervenția chirurgicală
se recomandă pentru gușile mari care
fac compresie, la persoanele tinere sau în cazul în care apare recidiva după
tratamentul cu ATS. După intervenția chirurgicală, dacă se decide extirparea
întregului țesut tiroidian, este necesară substituția cu hormoni tiroidieni pentru
tot restul vieții. Ca și complicații postoperatorii, pot apărea
hipoparatiroidismul (ablația accidentală a glandelor paratiroide) și
răgușeală (lezarea nervului recurent).
Tratamentul cu iod
radioactiv (I 131) este indicat în cazul în care apare
recidiva după tratamentul medicamentos, la pacienții care refuză intervenția
chirurgicală sau la cei care au mai multe patologii asociate care cresc riscul
intervenției chirurgicale. Un aspect important este faptul că acest tratament
nu este indicat pacienților cu vârsta sub 20 de ani, femeilor însărcinate sau
celor care au afectare oculară (oftalmopatie) deoarece agravează oftalmopatia. Doza de iod se
stabilește în funcție de volumul tiroidian. Din păcate, și aici, există riscul
de a dezvolta hipotiroidism și necesitatea tratamentului de substituție
hormonală.
Tratamentul exoftalmiei constă în administrarea de
glucocorticoizi și/sau radioterapie orbitară (în funcție de gravitatea
manifestărilor oculare).
Pe lângă tratamentul medicamentos, un rol important îl
are și stilul de viață sănătos – o alimentație echilibrată și evitarea
stresului.
Autor: Dr. Simona Enia